Duminica lasatului de sec de carne - A Infricosatei Judecati

In curand va incepe Postul cel mare al Pastelui si cu totii trebuie sa ne pregatim sufleteste, sa incercam sa devenim mai buni, sa asteptam cum se cuvine Invierea Domnului nostru Iisus Hristos!
Duminica ce a trecut, "A Infricosatoarei Judecati", s-a lasat sec la carne, deci aceasta saptamana se mananca in fiecare zi lactate.
Despre aceasta mare si infricosata zi a judecatii marturisim in fiecare duminica, la Sfanta Liturghie, in Crezul, cand zicem: "...iarasi va sa vina sa judece vii si mortii, a Carui Imparatie nu va avea sfarsit." Multi insa nu cred despre aceasta zi ca va veni odata.
La cap.18, versetul 8, de la Luca, spune asa: "Dar cand va veni Fiul Omului, va mai gasi credinta pe pamant?" Aceasta intrebare pe care ne-o pune Insusi Mantuitorul, ne face si pe noi, ca si pe multi altii sa ne intrebam: "Oare cand va veni Domnul sa judece vii si mortii, asa cum zicem in Crezul, va mai gasi credinta pe pamant sau nu?" Adevarul dupa Sfanta Scriptura il vom afla numaidecat cu texte biblice care ne vor descoperi ce fel de credinta va mai gasi pe pamant, Fiul lui Dumnezeu, cand va veni a doua oara.
Pana la Domnul Hristos, unul din prooroci, Osia, in cap.4, v.6, spunea poporului cuvintele lui Dumnezeu, Care zicea asa: "Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta. Fiindca ai lepadat cunostinta si Eu te voi lepada!" Din lipsa de cunostinta de Dumnezeu, evreii, cu legea lor cu tot, au fost lepadati de Dumnezeu. Cunostinta de Dumnezeu au avut, insa au lepadat-o si Dumnezeu le-a spus: "Fiindca ai lepadat cunostinta, te voi lepada si Eu pe tine!"
Evreilor le-a propovaduit Domnul Hristos Evanghelia trei ani si jumatate, strabatand cetatile si satele lor si invatandu-i pentru Imparatia Cerurilor. Le-a dat multe semne si minuni, i-a tamaduit de bolile si neputintele lor. Poporul se tinea dupa Domnul Hristos cu zecile de mii si toti slaveau pe Dumnezeu ca i-a cercetat pe ei Rasaritul cel de sus. Insa ce folos, ca Domnul Hristos, Cel de este Dumnezeu, le stia rautatea si a fost nevoit cu lacrimi sa le spuna o data: "Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine, de cate ori am vrut sa-i strang pe fiii tai, cum isi strange gaina puii sub aripi, si n-ai vrut. De aceea, iata, vi se lasa casa pustie!"
Si asa s-a intamplat, caci imparatii Vespasian si Tit de la Roma au poruncit ostirilor lor, sa distruga Ierusalimul, biserica evreilor si pe cei ce vor fi in Ierusalim sa-i omoare. Si i-au omorat cu macel mare. Numai crestinii au scapat, caci au fost instiintati de Domnul Hristos mai dinainte, prin vedenii dumnezeiesti, si au crezut cuvintelor Lui, si au plecat din Ierusalim inainte de a veni armatele romane. Iar evreii au fost macelariti toti in cele mai grozave chinuri.
Cu trei ani inainte de caderea Ierusalimului, un prooroc al lui Dumnezeu, zi de zi umbla pe strazile orasului, straigand tare: "Vai de tine Ierusalime, vai de tine Ierusalime!" Toti il socoteau nebun, insa lui ii poruncise Dumnezeu sa le spuna si omul le spunea mereu, pana cand un evreu a luat o piatra si i-a azvarlit-o in cap, omorandu-l. Dar n-a trecut mult si au navalit ostirile romane si s-au implinit cuvintele Domnului, caci a fost vai si vai de ei, fiindca Dumnezeu s-a razbunat pe ei si i-a risipit pe fata pamantului, pentru ca n-au recunoscut pe Fiul Sau, Iisus Hristos, ci L-au omorat pe cruce.
Evreii nu pot spune ca n-au avut cunostinta, dar n-au vrut sa-L cunoasca pe Fiul lui Dumnezeu care venise sa salveze intreg neamul omenesc. Chiar si dupa atatea suferinte, pe care le-a indurat neamul acesta evreiesc, tot nu vrea sa vina la adevar si sa-l cunoasca pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. De aceea, ei si astazi Il urmaresc pretutindeni, prin toate tarile si vor cu orice chip sa dispara invatatura Lui, Evanghelia Lui, Biserica Lui si ucenicii Lui. Iar crestinii nostri, care de asemenea sunt in ghearele pierzarii pentru nestiinta, pentru necredinta, nerecunostinta adevarata a dreptei credinte, sa ia seama si sa se trezeasca din vreme, pentru ca este in interesul lor, al fiecaruia, sa cunoasca legea noastra crstineasca, care a fost data odata pentru totdeauna, de Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii.
Crestinii din veacul acesta si-au format cate o parere proprie despre credinta, unii chiar si-au format idei fixe pe care nimeni nu le poate scoate din capul lor. Pentru ca nu cunosc adevarul din izvorul Sfintei Biserici, pe care au parasit-o demult si pentru ca nu au chemat apostolii Domnului - preotii - in casele lor, pentru a-i sfatui si a le arata calea cea dreapta si mai ales pentru ca pun mai presus de orice interesele cele pamantesti, interesele trupului.
Ani de zile studiaza multi si fac cheltuieli mari, ca sa poata avea un serviciu mai bun si mai usor, caci toata stradania si osteneala le indreapta omul numai pentru cele trecatoare, pentru viata aceasta. Dumnezeu nu este impotriva la a ne stradui, a invata pentru a ne putea descurca mai usor, dar sa nu uitam de lucrul cel nemuritor, de suflet, fiindca stim cu totii ca toate cate le agonisim pe aici, la moarte le lasam; mergem cu sufletul si cu faptele pe care le-am facut aici, pe pamant, sa ne infatisam cu ele inaintea Dreptului Judecator.
Cei mai multi crestini, stiu cate ceva despre credinta si despre Dumnezeu, dar stiu asa, dupa cum si-au format ei parerea, fara sa citeasca sfintele carti crestine ortodoxe sau sa asculte Sfanta Evanghelie si explicatia invataturilor Bisericii. Unii cred ca exista Dumnezeu, dar prin faptele lor Il tagaduiesc, desi cu gura Il marturisesc, ba mai fac si semnul Sfintei Cruci cateodata, mai ales atunci cand sunt in primejdii, dar ce folos, daca sunt despartiti de Casa Domnului!? Nu le trebuie Sfintele Taine, spovedanie, stau necununati, facand si multe alte fapte rele.
Afara de acestia sunt o multime de descantatori, ghicitori, spiritisti care vorbesc cu mostii si lucreaza cu duhurile necurate, practicand, pe de alta parte, si pacatele cele mai grele, caci unii fac astfel de pacate, si altii de duc la ei ca sa le faca; pacate grele precum betia si desfranarea, mandria si minciuna, avorturile, sinuciderile si o multime de alte desfatari pe care le infaptuiesc actualii crestini.
Cu cat se apropie mai mult Judecata cea din urma, pieirea lumii, asa cu mai multa grabire alearga omenirea disperata dupa bani si comori trecatoare. Nu mai tin cont de sarbatori, de venirea la Sfanta Biserica, sa-I multumeasca Domnului, nu mai stiu de cinste, de omenie, de nimic bun si frumos, orice sunt in stare sa faca, numai bani sa iasa. Intr-o stare ca aceasta, vrednica de plans, va gasi Infricosatul Judecator, Iisus Hristos, omenirea crestina la vremea de apoi.
Deci va mai gasi credinta pe pamant? Va gasi, dar ca aceea a evreilor care l-au rastignit, va gasi ca acelora din Sodoma si Gomora pe care i-a ars cu foc, ca pe cei din timpul potopului pe care i-a inecat Dumnezeu cu apa, o astfel de credinta va gasi.
Cel ce va vrea sa-si mantuiasca sufletul asa cum a spus Domnul, va fi prigonit si va trebui sa sufere si el, cum a suferit si Stapanul. Fara suferinta, fara cruce si necazuri, nu putem sa ne mantuim, nu putem sa ne curatim nici de pacatele noastre, si de aceea trebuie sa ne inarmam cu armatura Duhului Sfant si sa ne sfintim tot mai mult. Sa ne apropiem de Dumnezeu, cu pocainta si cu lacrimi, caci se apropie ziua cea mare si infricosata a dreptei judecati, cand ii va plati fiecaruia dupa faptele sale.
Proorocul Daniil si Sfantul Ioan Evanghelistul spun ca in ziua judecatii cartile se vor deschide; cartile despre care vorbesc ei sunt cartile acelea in care se gasesc scrise toate faptele ce le-am facut in viata noastra. Intr-una sunt scrise toate faptele cele rele pe care le-am savarsit, in cealalta sunt cele bune. Intai se va deschide cartea in care sunt scrise pacatele noastre; pe fata filei sta scris pacatul savarsit, cu toata explicatia imprejurarilor in care s-a facut, locul, timpul si alte amanunte. Daca, pe cealalta fata a foii, se va gasi scris ca pacatul a fost spovedit, marturisit, ca ne-am cait si ne-am facut datoria ce se cade a ne-o face, cu post si rugaciune, cu milostenii ce ni s-au dat de catre duhovnic, Dumnezeu, in dreptatea Lui, nu ne va mai cere socoteala pentru acest pacat, pentru ca desi este scrisa acolo datoria, se gaseste pe partea cealalta notata si plata ei. Asa vom scapa de pedeapsa, daca ne-am pedepsit pe noiu aici, cat am trait, pentru poacatele facute.
In fata judecatii lui Dumnezeu, toate faptele noastre se vor vedea asa cum au fost facute, fiecare in parte, asa cum s-a zis si cum s-a facut. Atunci Il vom vedea pe Iisus Hristos cu adevarat si ii vom vedea si pe cei care i-am nedreptatit sau nu i-am ajutat la nevoie.
In aceasta zi mare, a judecatii lui Dumnezeu, frica mare si cutremur va cuprinde toata faptura cea vazuta si nevazuta. Atunci Fiul lui Dumnezeu, se va ridica si va striga cu glas puternic pacatosilor si vrasmasilor Lui: "Dati-Mi inapoi Sangele Meu pe care L-am varsat pentru voi, dati-Mi inapoi viata Mea!" Aceste cuvinte au fost auzite chiar de la inceput, de la rastignire, de sotia lui Pilat, careia i S-a aratat Domnul in vis, descoperindu-i si late lucruri. Cautati in Sfanta Scriptura la Matei, cap.27, v.19; cine poate spune cu cata manie si asprime va vorbi Domnul atunci vrajmasilor Lui! Va striga pe Anna si Caiafa, pe Irod si Pilat, va cauta sa vada pe toti cei care au fost vindecati si miluiti de El si ca drept multumire au strigat: "Rastigneste-L, rastigneste-L!"
In cele din urma Fiul lui Dumnezeu, se va uita spre sfintii Lui si va da judecata sfintilor. Se vor ridica toti sfintii de la toate popoarele si vor incepe sa judece lumea. Din neamul evreiesc imparatul David si Solomon, si toti ceilalti imparati, voievozi si generali, toate imparatesele cu fiii si fiicele lor, crestini, care au murit pentru dreapta credinta si au crezut in Domnul Hristos.
De aceea , inainte de aceasta zi mare si infricosata, sa ne intoarcem la Dumnezeu, ca fiul cel pierdut la tatal sau, si sa nu ne mai pierdem timpul care este atat de pretios, pentru mantuirea noastra. Grija cea mai de capatenie sa ne fie mantuirea sufletului, interesul principal, cel dintai, sa fie cum sa facem si ce sa facem ca sa ne impoacam cu Dumnezeu. Sa nu ne lasam inselati de dulceturile vietii acesteia, care sunt trecatoare ca si visurile, si mereu sa ne reinoim hgatararile de a sluji lui Dumnezeu, cu pocainta, pentru indreptare. Sa nu zica cineva ca nu are pentru ce sa se pocaiasca, pentru ca n-a facut cine stie ce pacate! Sa cautam sa cunoastem credinta, citind sfintele carti, venind la biserica, sa cerem sfintele carti si acolo vom vedea cat de departe suntem unii de adevar si cate pacate sunt pe care nici nu le cunoastem, si totusi se fac din plin.

Rugaciune
Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul viilor si al mortilor, Cela ce vei veni sa rasplatesti pe fiecare dupa faptele lui, trezeste-ne Tu acum din moartea pacatelor si fa-ne sa cunoastem calea Ta si sa facem voia Ta cea sfanta, pana nu vine ceasul cel infricosat al dreptei Tale judecati.
Iar atunci cand vei veni Tu, sa ne aflam cu totii curati si pregatiti ca sa ne treci si pe noi la dreapta Ta si sa ne zici: "Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti Imparatia cerului in vecii vecilor!" Amin!

DISPUTA PE CEA MAI VECHE BISERICA.

Preoţii nu mai pot oficia slujbe în Biserica Domnească din Curtea de Argeş pentru că autorităţile locale spun că este un monument istoric.

Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc“, cel mai vechi lăcaş de cult al Ţării Româneşti, a devenit obiectul unei dispute între reprezentanţii Episcopiei Argeşului şi Muscelului şi a autorităţilor locale, în frunte cu primarul Nicolae Diaconu.

Conflictul a început în 1995, când biserica a intrat în domeniul Episcopiei, dar şi în lista indicativă de patrimoniu a UNESCO. Atunci, primăria a luat măsuri şi, aşa cum vin indicaţiile legate de monumentele istorice valoroase, a decis să pună lacăt pe uşa bisericii. Mai târziu, în anul 2002, primarul de atunci, Gheorghe Nicuţ, a eliberat o aprobare prin care Episcopia putea lua în administraţie Biserica Domnească, urmând ca aceasta să se ocupe de demersurile prevăzute de legea organizării şi funcţionării Bisericii Ortodoxe. Acestea n-au putut fi făcute imediat, iar noul primar venit, Nicolae Diaconu, a dat o altă hotărâre: biserica să rămână închisă.

Taxe şi impozite plătite de preoţi


Chiar dacă actualul primar a scos lăcaşul din lista bisericilor în care se oficiază slujbe şi a hotărât ca acesta să fie o proprietate publică a Consiliului Judeţean sub administraţia Muzeului municipal Curtea de Argeş şi să funcţioneze ca muzeu, Episcopia Argeşului a continuat să-i plătească la stat toate taxele şi impozitele.

O cerere adresată de Prea Sfinţitul Calinic, în luna octombrie a anului trecut, Ministerului Culturii şi Cultelor a avut ca răspuns aprobarea pentru oficierea slujbelor în Biserica Domnească, respectiv a Liturghiilor şi a slujbelor de canonizare a Sfinţilor Iachint de la Vicina şi Neagoe Basarab. În schimb, monumentul istoric rămânea în proprietatea publică a Consiliului Local Argeş.

Documentele ambelor părţi au hotărâri diferite

Argumentele aduse atât de Episcopie, cât şi de Primăria Curţii de Argeş sunt prezente în toate actele. Clericii spun că orice lăcaş declarat monument istoric în străinătate a primit permisiunea de a oficia slujbe. De cealaltă parte, primăria spune că prezenţa mai multor persoane poate deteriora interiorul acesteia.

Printre directivele legale de care s-au agăţat clericii atunci când şi-au susţinut cauza este o hotărâre de guvern din 2008, care prevede că „Bisericile şi edificiile monumente istorice cu caracter religios aparţin eparhiei“.

Aşadar, conform legii, proprietarul de drept este Episcopia Argeşului, care poate să decidă singură soarta bisericii. Mai mult, o altă lege din 2001 a clasat lăcaşul în grupa B de monumente, nu de interes naţional sau universal, ci de interes local.

Patrimoniul bisericesc este al Episcopiei

Chiar dacă primăria a revendicat şi obiectele Bisericii Domneşti, precum icoanele de o valoare inestimabilă, acestea aparţin, prin lege, tot Episcopiei. Dispoziţiile privind patrimoniul bisericesc prevăd că „proprietatea asupra bunurilor sacre este exclusiv bisericească, iar cedarea folosinţei poate fi acordată pe un termen de până la trei ani“.

Cu toate demersurile făcute şi cu toate legile în favoarea lor, preoţii nu pot sluji la biserica din Argeş din cauza primarului Diaconu, care nu ia în calcul ordinele legale date de Ministerul Culturii şi Cultelor, dar şi de Prefectura Argeş, care le dă dreptul clericilor de a folosi lăcaşul pentru Liturghii şi slujbe de canonizare. Edilul Nicolae Diaconu nu a putut fi contactat pentru a-şi spune punctul de vedere.

VALOARE

Lăcaşul sfânt din Argeş este unic în lume

Ctitorită de Basarab I şi finalizată în timpul domniei lui Vlaicu Vodă, lăcaşul este cea mai veche construcţie medievală voievodală din Muntenia, înscrisă în cruce grecească.

Picturile murale din interior, adunate în 130 de fresce şi datate din secolul al XIV-lea, sunt de o mare valoare artistică. Se presupune că lucrarea aparţine unei şcoli de artă bizantine din Macedonia, care are, însă, multe puncte comune cu şcoala cretană.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/839799/Disputa-pe-cea-mai-veche-biserica/

Pilda fiului risipitor

"...Ma voi scula si ma voi duce la tatal meu si-i voi zice:
- Tata, am pacatuit inaintea cerului si inaintea ta; si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau! Ia-ma ca pe unul din argatii tai!"


Şi a zis: Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.



Aceasta minunata pilda a fiului celui ratacit, risipitor sau desfranat, este icoana in care fiecare dintre noi se recunoaste cu usurinta fara sa mai fie nevoie de vreo explicatie, ci numai ascultand-o putem zice: "Acest fiu risipitor sunt eu, in cutare vreme din viata mea din trecut sau din traiul meu de azi, asa am fost sau asa sunt.
Iar pe acest parinte bun, acest Tata Ceresc si eu l-am parasit in multe randuri din viata mea; si eu am parasit casa parinteasca care este biserica Lui.
Sa ne intoarcem in aceasta Duminica,sa ne intoarcem cu toata inima, sa nu mai zabovim, caci maine poate fi prea tarziu; sa ne grabim astazi pana nu se inchid usile milostivirii lui Dumnezeu si pana nu suntem dusi de altii la judecata vesnica; astazi, pana cand suntem in viata aceasta, pana cand nu vine biciul maniei lui Dumnezeu, pana cand nu vine focul ugiei Lui, astazi cat mai avem ziua si mai straluceste soarele milostivirii Sale peste cei buni si peste cei rai, pana nu vine judecata cea din urma, pana nu ni se inchid ochii si nu se mai poate face nimic.
Sa strigam din adancul sufletului cu cainta si cu lacrimi:
"O, Parinte Ceresc, Tata scump si bun, Dumnezeul nostru pe care Te-am parasit, care esti bogat in mila, in bunatate si rabdare, trimite peste noi Harul Tau Ceresc si peste toti fii Tai care sunt pecetluiti cu Sfantul Botez si intoarce-i, Doamne, din caile pierzarii, caci stii neputinta firii noastre si cat este de mare zavistia demonilor impotriva noastra!
Trimite, Doamne, peste noi toate cate stii ca ne sunt de trebuinta, ca sa ne faca sa ne intoarcem la Tine si sa-Ti slujim in toate zilele vietii noastre, facand numai voia Ta cea sfanta si aici si in vecii vecilor! Amin!

"Veniti catre Mine, toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi"

Tu suferi! Ai inima apasata de intristare, ai pierdut starea, vreo pozitie insemnata, o fiinta iubita ti-a murit, sau abia ai painea de toate zilele si trebuie sa lucrezi necontenit, ca sa-ti hranesti o familie saraca... Ori esti de lunga vreme culcat pe patul durerii, slabiciunile tale se adauga in fiecare zi si suferintele tale sunt mai mari decat poate sa-si inchipuie cineva!
Nefericitule, cat esti de vrednic de plans! Cat trebuie sa compatimeasca sufletele simtitoare la nefericirile si suferintele tale! Cat, toti aceia care te cunosc, urmeaza sa se intreaca a-ti da ajutor si mangaiere!
Dar nu! Oamenii fug de tine. Asa, acei care se ziceau prietenii tai in timpul fericirii, astazi te-au parasit. Aceia care puteau sa te spijineasca in nefericiri, nici nu se uita azi la tine!
Om intristat si nefericit! Ce ai de gand sa faci? Sa suferi nefericirile tale cu curaj, precum au suferit sfintii? Sau ca atatia ticalosi, sa blestemi Cerul in suferintele tale, sa cartesti impotriva Providentei, ori sa te arunci in deznadejde?
Ce! Pentru ca nu mai ai bogatii pieritoare, vrei sa pierzi si pe cele vesnice? Fiindca lucrezi cu sudoarea fetei tale, vei refuza de a primi plata ostenelilor tale? Pentru ca trupul tau este bolnav si acoperit de rani, vrei sa-ti omori Sufletul tau? Fiindca oamenii te-au parasit, tu vrei sa parasesti pe Dumnezeul tau?!
Ah, sa nu faci asa! Fie-ti religia azilul, Crucea aparatoare, iar Iisus Hristos, Mantuitorul tau.
Intoarce-ti ochii catre Betleem, inalta-i la locul Capatanii, atinteste-i catre cer, pleaca-ti urechea la binecuvantarile ce Domnul le da saracilor si celor ce sufera, asculta aceste dulci cuvinte ce El ne adreseaza: "Veniti catre Mine, toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi.". Iar mergand dupa El, ce vezi? Pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel mai mare facator de bine al omenirii, pe Cel fara de pacat purtandu-si Crucea si intristat pana la moarte, il auzi pe El, zicand: "Luati jugul meu asupra-va si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre." Crestine, iata modelul tau, urmeaza-I Lui!...
Fericitul Augustin intr-una din marturisirile sale, zice catre Dumnezeu: "Care nadejde ne-ar mai ramane in durerile noastre, Dumnezeule, daca nu am plange inaintea Ta?" (Cartea IV-cap.5)
Suferintele morale sunt mai greu de vindecat decat cele fizice. Si daca in bolile trupoesti cautam a ne incredinta celor mai iscusiti dintre doctori, cata trebuie sa fie luarea noastra aminte, vrand a afla mijloacele de usurare, cand sufletul nostru este apasat de suferinte si dureri? Si unde putem alerga cu mai multa incredere decat la Dumnezeu? Arunca-te dar in bratele Sale, varsa inaintea Lui lacrimile si rugaciunile tale, si fii incredintat, ca se va zice si pentru tine aceea ce un Sf. Episcop a zis maicii fericitului Augustin: "Mangaie-te, ca fiul atator lacrimi nu va pieriu!"
Fie ca in mijlocul suferintelor si durerilor ce va impresoara, sa va poata mangaia si usura cat de putin aceste cuvinte pe care le-am gasit si le-am gustat atunci cand durerea ara prezenta in viata mea!

In gradina larga-a vietii
Omul seamana cu-o floare
Vine toamna, cade bruma
Biruita floarea moare
Dar ramane amintirea
Celor buni care-si iau drumul
Cum din floarea-mbatatoare
Ne ramane scump parfumul!

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea parintelui Iustin Parvu plange cu lacrimi de mir

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Petru Voda din Moldova a plans duminica cu mir, fapt observat de credinciosii adunati in numar mare, au relatat calugarii de la fata locului, care ne-au transmis si fotografia icoanei. Zilele acestea, Manastirea cu hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril este in centrul atentiei lumii ortodoxe dupa ce duhovnicul Iustin Parvu a facut un Apel romanilor, cinului monahal si ierarhilor Bisericii sa nu accepte indosarierea electronica prin cipuri biometrice introduse obligatoriu in pasapoarte, cu incepere de la 1 ianuarie. La apelul parintelui Iustin s-au strans pana acum peste 50.000 de semnaturi din intreaga tara, ce vor fi inaintate Guvernului, Parlamentului si Patriarhiei, alaturi de cererea de a putea alege acte de identitate cu sau fara dispozitive de supraveghere electronica prin unde radio (RFID). Sfantul Sinod a anuntat de altfel ca va discuta problematica cipurilor biometrice la urmatoare sedinta din 25-26 februarie a.c., iar o coalitie de organizatii ale societatii civile a contestat Hotararea Guvernului la Curtea de Apel, cazul urmand a se judeca chiar martea aceasta, pe 11 februarie, orele 9.00.Lacrimile cu mir ale Fecioarei Maria au fost interpretate drept un semn al vremurilor care vin, mai ales ca marti Parintele Iustin implineste 90 de ani, dintre care 17 a suferit pentru credinta in temnitele comuniste. Pe icoana facatoare de minuni se afla si Sfantul Haralambie, protectorul parintelui Iustin, sarbatorit pe 10 februarie. Pentru marti au fost organizate adevarate pelerinaje la Manastirea de la Poalele Ceahlaului, mii de credinciosi dorind sa vada minunea si sa-i ureze "La Multi Ani!" parintelui, considerat, dupa regretatii parinti Ilie Cleopa si Ioanichie Balan si alaturi de bunii parinti Adrian Fageteanu si Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai mari duhovnici ai Ortodoxiei romanesti.

sursa:http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-02-10&id=20831

Sfantul Mucenic Haralambie

Sfantul sfintit mucenic Haralambie a trait in vremea imparatiei lui Sever, pe cand ighemon in cetatea Magneziei se afla Lucian.
El era preot al crestinilor de acolo, invatandu-i calea dreptatii si propovaduind credinta in Hristos. Pentru aceasta a fost osandit la chinuri de catre tiranii cei mai sus aratati: si dezbracat fiind de vesmintele preotesti, i s-a jupuit toata pielea trupului. Si pentru ca ighemonul l-a vazut suferind cu rabdare chinurile, maniindu-se, s-a apucat sa-l strujeasca pe sfant cu mainile sale proprii. Dar indata i-au cazut ighemonului mainile, si s-au lipit de trupul mucenicului: dar sfantul rugandu-se l-a vindecat. Vazand aceasta calaii sfantului, al caror nume erau Porfiriu si Vaptos, s-au lepadat de idoli si au crezut in Hristos. Tot astfel au crezut in Hristos si trei dintre femeile care erau de fata. Dar ighemonul a poruncit sa-i prinda pe toti si sa-i supuna la chinuri, taindu-le apoi capetele. Caci cu toate ca fusese tamaduit de catre sfant, totusi el ramasese in aceeasi necredinta de mai inainte.


RUGACIUNE CATRE SF.MUCENIC HARALAMBIE
Alesule din ceata arhiereilor, mare mucenice Haralambie, dorind a-ti aduce cantari de lauda simtindu-ma nevrednic si cu imputinarea graiului omenesc, tu care porti nume intocmai cu darul dat de la Preaputernicul Dumnezeu, a fi luminator de bucurie, lumineaza-mi cugetul si da putere graiului meu ca intru bucurie sa-ti cant tie: Bucura-te, Sfinte Haralambie, mare mucenice al lui Hristos!

Pilda vamesului si a fariseului

"...Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre!"

Sfanta Biserica, ne pregateste in duminica aceasta a vamesului si a fariseului, pentru sfantul si marele post; si incepe cu o pilda minunata in care este condamnata mandria, pacatul cel mai mare si cel dintai pacat care a fost facut mai intai de ingeri, de Lucifer si apoi de oameni. Nici un pacat nu este mai nesuferit inaintea lui Dumnezeu, ca mandria, nici un pacat nu este mai mare ca mandria.. Mari pacate sunt inaintea lui Dumnezeu minciuna, pacatul desfranarii, grozav pacat este uciderea, badjocoritoare este betia.
Una din poruncile lui Hristos este a fi smerit. Si ne porunceste: "Iubiti-va unii pe altii, cu o dragoste frateasca, fiecare sa dea altuia intaietate, nu umblati dupa lucrurile inalte, ci ramaneti la cele smerite si nu va socotiti singuri intelepti!"
Daca te abati de la porunca smereniei, atunci, oricine ai fi, iti va sta Dumnezeu impotriva.
La prorocul Ieremia, cap.49, v.16, zice Domnul: "Infumurarea ta, ingamfarea inimii tale, te-a ratacit! Dar chiar daca ti-ai aseza cuibul tot atat de sus ca al vulturului si de acolo te vei prabusi!"
Lumea, intocmai ca un om nebun, a ajuns pentru pacatul mandriei sa rataceasca in gandurile ei si sa se intunece in inima sa. A schimbat adevarul cu minciuna si astfel a decazut pana la a se inchina fapturilor, in locul Facatorului, si Dumnezeu a pedepsit-o sa cada in pangarirea trupurilor lor, cu pofte nesatioase, schimbandu-si firea, si barbatii si femeile, mocirlindu-se in cele mai scarboase placeri.
Daca mandria este atat de nesuferita inaintea lui Dumnezeu si este de osandit cu foc nestins, smerenia este asa de mare, asa de placuta lui Dumnezeu, incat Dumnezeu o numeste podoaba. De aceea zice: "Tot asa si voi, tinerilor, fiti supusi batranilor si toti in legaturile voastre sa fiti impodobiti cu smerenie." (I Petru, cap.V, v.5)
Asa ne spune Duhul Sfant ca va fi lumea la sfarsitul veacurilor, trufasa, plina de mandrie si neascultatoare de Dumnezeu si de Cuvantul Lui. Pretutindeni, la sate si la orase, duhul mandriei stapanaste si a fugit din lume Duhul lui Dumnezeu. De aceea s-au incuibat toate duhurile rele, toate rautatile in lume, caci nu are cine sa-i calauzeasca, nu are cine sa-i stapaneasca spre bine. E firesc sa vedem cu ochii nostri, sa auzim cu urechile noastre ce n-au vazut si n-au auzit stramosii nostri, e firesc ca sa asteptam din zi in zi caderea si sfarsitul acestui veac pacatos, caci din cauza mandriei va fi doborata, va fi prabusita aceasta lume in cuptorul cu focul cel nestins.
Deci sa ne pregatim sa intampinam a doua venire a Domnului Iisus Hristos, care va veni ca fulgerul ce se arata de la rasarit spre apus: sa ne pregatim a-L intampina pe Domnul intru smerenie, ca El sa ne inalte pe toti in slava Sa cereasca!
Sa lasam lumea cea desarta, caci nici un folos nu vom avea de la ea, si, din duminica aceasta, sa incepem pregatirea sufleteasca, ca, incepand si sfantul si marele post, cand va veni, sa ne impodobim cu toate podoabele smereniei si hainele dreptatii, virtutilor spre mantuirea sufletelor noastre.

Rugaciune

Doamne si Stapanul vietii noastre, Cela ce Te-ai smerit pana la moarte ca sa ne inveti pe noi caile Tale si sa ne scapi de duhul mandriei, da-ne, Doamne, inima smerita, caci recunoastem cat suntem de pacatosi inaintea Ta, ca nu putem noi sa indeplinim datoriile noastre, pentru atatea binefaceri pe care ni le daruiesti noua, caci ne saturi din masa Ta bogata, ne hranesti sufletul si trupul, iar noi nimic nu facem, si nu-Ti aducem slava si cinstea care Ti se cuvin!
Porunceste Tu, Stapane, duhurilor necurate sa nu ne mai ispiteasca, ca noi niciodata sa nu mai cadem in pacatul mandriei si sa Te vedem pe Tine, inaintea ochilor nostri, Calauza blanda si smerita, asa cum ai fost pe pamant, cu ucenicii Tai, aratandu-ne caile Tale mai departe! Amin!

INGERUL DIGITAL

Profetia unui anonim (1054 d.Hr.)

Pentru cele ce vor fi in zilele cele mai de pe urma, la veacul al saptelea.

1. Un mare razboi european.
2. Infrangerea Germaniei, distrugerea Rusiei si Austriei.
3. Infrangerea turcilor de catre greci.
4. Intarirea turcilor peste popoarele occidentale si infrangerea grecilor de catre Agar.
5. Macelul popoarelor ortodoxe.
6. Si mare neliniste a popoarelor ortodoxe.
7. Invazia celor 6 armate straine in Marea Adriatica. Cele care pregatesc iadul celor ce locuiesc pe pamant.
8. Un semn mare catre agareni (turci).
9. Un nou razboi european.
10. Unirea popoarelor crestine contra Germaniei.
11. Infrangerea galilor de catre Germania.
12. O revolutie a inzilor si ruperea lor de Anglia.
13. Anglia este limitata la Saxonia.
14. Inving popoarele ortodoxe si distrugerea generala a agareni lor (turcilor) de catre ortodocsi.
15. Nelinistea lumii.
16. Deznadejde generala pe pamant.
17. Batalia a sapte state in Constantinopol. Un macel de trei zile si trei nopti. Biruinta celui mai mare stat contra celor 6 state.
18. Alierea celor 6 state contra celui de al saptelea stat; trei zile si trei nopti macel.
19. Oprirea razboiului de catre un inger si predarea orasului grecilor.
20. Revenirea latinilor (romano-catolicilor) la credinta cea dreapta ortodoxa.
21. Prigonirea credintei ortodoxe de la Rasarit pana la Apus.
22. Frica si spaima acestora provocata de barbari.
23 Destituirea papei si proclamarea unui patriarh peste toata Europa.
24. In 55 de ani sfarsitul necazurilor. Iar al saptelea nu este necajit, nu este exilat, revenind in bratele mamei celei iubitoare (Biserici).

Asa va fi si asa se va petrece.
Amin. Amin. Amin.
Eu suit Alfa si Omega.
Inceputul si sfarsitul.
La sfarsit vor fi o turma si un pastor din credinta ortodoxa.
Aceasta se va intampla.
Amin. Amin. Amin. (Robul lui Hristos - Adevaratul Dumnezeu)


Profetia a fost scrisa de un anonim, asadar de cineva care din modestie nu a dorit sa-si faca cunoscut numele sau. Deja primele 8 semne ale profetiei s-au implinit cu multa exactitate, dupa cum vom relata in continuare. A mai ramas implinirea restului de semne. Deci descoperim in al 9-lea semn si in continuarea biruintei ortodoxe, lupta dintre rusi si turci, si macelul general al turcilor.

Nelinistea lumii, care urmeaza este lesne de interpretat fiindca razboiul va fi descoperit in desfasurare. Iar dupa ocuparea Constantinopolului, dupa cum vedem si din profetiile precedente, descurajarea oamenilor se va generaliza, si aici se are in vedere, in mod evident, utilizarea armelor nucleare. Semnul 17 prezice biruinta rusilor contra statelor din Apus in lupta de la Constantinopol. Urmeaza alianta celor 6 state din Apus contra rusilor. Acest razboi va fi crunt cu un macel nemaivazut; razboiul va inceta prin interventie dumnezeiasca. Papa urmeaza sa fie destituit.

Semnele care s-au indeplinit sunt urmatoarele: 1) Un mare razboi european (1914). 2) Infrangerea Germaniei si distrugerea Rusiei (1917) si a Austriei (1918). 4) Intarirea turcilor peste popoarele occidentale si infrangerea grecilor de catre Agar (turci) (1922). 5) Macelul popoarelor ortodoxe (1922). 6. Nelinistea crestinilor din cauza macelului provocat de turci. 7. Invazia celor sase armate straine in Marea Adriatica (1938 armata Italiana invadeaza Epirul), si care pregatesc iadul celor care locuiesc pe pamant (1938 al doilea razboi mondial care a inghitit milioane de oameni). 8) Un semn mare catre agareni (perioada de dupa cel de al doilea razboi mondial pana astazi cand Turcia se considera pe sine puternica (ocuparea Ciprului). 9) Un mare razboi european (probabil al treilea razboi mondial, care va incepe din zona Bosforului si care se va extinde pana in Palestina. Semnele 10, 11, 12, 13, vor consutui evenimente inlantuite, dupa cum au si inceput a se indeplini. Daca consideram semnul 10 ca s-a indeplinit cu alierea Germaniei cu Bulgaria si Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial, ca semnul 11 s-a adeverit cu infrangerea Frantei de catre Germania in primavara lui 1940 si ca semnele 12 si 13 reprezinta pierderea coloniilor de catre Anglia, fapt care s-a intamplat, atunci ne aflam in ajunul semnului 14, prin urmare in ajunul unui razboi mondial. Daca urmarim aceasta serie de evenimente, atunci semnul 9 trebuie sa reprezinte al doilea razboi mondial.

Urmarirea cu atentie a implinirii semnelor care ne-au fost profetite nu lasa loc de tagaduire asupra confirmarii si celorlalte semne care urmeaza, oricat de dureroase ar fi aceste evenimente pentru omenire. Oare cele doua razboaie mondiale nu au concentrat cruzimi nemaivazute de sarmana omenire ? Oare omul nu-si "va veni in sine" ca sa se pocaiasca si sa mearga pe calea lui Dumnezeu ? Exact contrar se intampla. Rezistenta morala a omului a slabit continu si pacatul ia proportii, si ameninta ca sa atraga inca si pe cei alesi, pentru ca raul este cu mai multe capete, iar atacul puterilor intunericului se generalizeaza. Nu mai ramme decat pocainta noastra curata si neintarziata. Pocainta, postul si rugaciunea sunt singurele arme ale crestinului cu care poate sa lupte ca sa schimbe hotararea lui Dumnezeu pentru multele infricosari care ne asteapta.

Sf. Scriptura si istoria Bisericii noastre este plina de exemple unde Dumnezeu, ascultand rugaciunile fiilor Sai credinciosi, a schimbat hotararea si le-a daruit mantuirea. Mantuirea Ninivei este un asemenea exemplu, fiindca pocainta, rugaciunea si postul locuitorilor au schimbat hotararea lui Dumnezeu, de a distruge Ninive.

Si astfel si frecventele cereri ale credinciosilor pentru evitarea secetei, sau a altor primejdii si calamitati, care ar putea veni, in general au rezultatul scontat. Cu toate acestea este nevoie de pocainta sincera si de schimbarea modului de viata.

http://www.orthodoxphotos.com/readings/profetii/anonim.shtml

Profetia Sfantului Nil Atonitul despre Antihrist si sfarsitul lumii

Pe la anul 1900, mergand spre jumatatea mileniului al optulea de la facerea lumii, acesta se va schimba si se va face de nerecunoscut.

Cand se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va intuneca mintea omului de toate patimile cele trupesti ale curviei, si foarte mult se va inmulti necredinta si faradelegea. Atunci omul va deveni de nerecunoscut, schimbandu-se fetele oamenilor, si nu se vor mai cunoaste fetele barbatilor de ale femeilor, pentru nerusinata imbracaminte si a parului din cap.

Oamenii din vremea aceea se vor inrai ca niste fiare salbatice, fiind inselati de Antihrist. Nu vor da respect parintilor si celor mai batrani, iar dragostea va pieri. Pastorii crestinilor, arhierei si preoti vor fi oameni cu slava desarta, afara de prea putini, cu totul nerecunoscand calea din dreapta de cea din stanga.

Atunci se vor schimba obiceiurile si traditiile crestinilor si ale Bisericii. Curatia va pieri de la oameni si va stapani faradelegea. Minciuna si iubirea de argint vor ajunge la cel mai inalt grad si va fi vai de cei care vor aduna bani. Curviile, preacurviile, sodomiile, hotiile si omorurile, in vremea aceea, vor fi pe toate drumurile. Pentru savarsirea acestor mari pacate, oamenii vor fi lipsiti de darul Sfantului Duh, pe care l-au primit la Sfantul Botez, precum si de mustrarea constiintei. Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de preoti credinciosi si evlaviosi si va fi vai de crestinii care se vor afla in lume, caci isi vor pierde cu totul credinta, nevazand la nimeni lumina cunostintei.

Atunci se vor duce la locurile ascunse si sfinte (manastiri si schituri), ca sa gaseasca mangaiere sufletului de multele tulburari si ispite pe care le vor intampina zilnic; dar usurare nu vor gasi, caci peste tot vor fi piedici si sminteli. Si toate acestea se vor face pentru ca Antihrist va stapani peste tot, va domni in toata lumea, va face semne si minuni cu inselaciune si va insela pe oameni cu viclenie, ca sa nascoceasca si sa vorbeasca unul cu altul de la un capat al pamantului la celalalt (telefonul, radiotelefonul, televiziunea, n.n.). Atunci vor zbura prin aer ca pasarile (avioanele n.n.) si vor inota prin adancul marii ca si pestii (submarinele n.n.).

Si toate acestea le vor face oamenii, traind in tihna, necunoscand ca acestea sunt inselaciunile lui Antihrist. Si asa de mult va inainta stiinta vicleanului, ca sa insele prin nalucire pe oameni, pentru a nu mai crede in Dumnezeu Cel in Sfanta Treime inchinat.

Atunci, vazand Prea Bunul Dumnezeu pierzania neamului omenesc, va scurta zilele pentru cei putini care se vor mantui; ca se va sili Antihrist cu slugile sale sa insele - de va fi cu putinta -, si pe cei alesi. Atunci fara de veste va veni sabia cu doua taisuri si va omori pe inselatorul si pe cei ce-i slujesc lui.

Alte profetii ale Sfantului Nil

Mare nerecunostinta s-a aratat si se arata, si inca, si mai mare se va arata din partea monahilor din muntele acesta (Athos). Si in special se va arata nerecunostinta catre Maica Domnului. Pentru aceasta zic: cand va veni de patru ori cate 25 ani, adica 100 de ani, de la 1775 pana la 1875, oare atunci la ce stare o sa ajunga viata monahiceasca ? Si dupa aceasta cand vor mai trece de trei on cate 25 ani, adica de la 1875 la 1950, care este in mijlocul celui de-al optulea veac de la facerea lumii, adica 7500, oare cata tulburare are sa se faca de la 7400 pana la 7500 ? Ce rapiri o sa se faca ? Amestecari de sange, adica se vor casatori rudeniile intre ele, stricari de copii, sodomii, curvii, preacurvii si toate alte faradelegi pierzatoare. Si o sa se certe neincetat, si nu o sa gaseasca nici inceputul nici sfarsitul. Si pe urma are sa vina si sfarsitul agarenilor (turcilor), cea mai de pe urma si amara iarna. Caci atunci are sa fie scarba si stramtorare in toata lumea ...

Sunt 25 de ani de cand s-a intors sfera spre mai rau, adica de la anul 1785 incoace pierzarea a stapanit. Dar cand vor trece alti 25 de ani, la care ticaloasa stare are sa inainteze lumea ? Adica la 1835, si dupa aceea pana la anul de la facerea lumii 7500, vor fi toate rautatile lui Antihrist ... Fiindca veacul desartei vietuiri si randuiala monahicestei asezari, se desparte: Cei de dimineata se aseamana cu flacara focului, cei de amiazazi cu carbunii cei aprinsi, iar cei de seara cu spuza cea amestecata cu cenusa care ramane de la carbunii cei aprinsi ... Ca iubirea de argint il face pe calugar a ura calea cea stramta si a iubi mai mult odihna si lenevirea, care este povatuitoare si invatatoare a toata rautatea. De la patriarhi pana la imparati si pana la monahi si la cei mai de pe urma saraci, aceasta nu ne lasa sa intram prin usa cea stramta. Pentru ca iubim cele ale lumii si suntem patimasi la ele, si cel dintai este pantecele.

Vai, vai, o, parintilor ! Plang si ma vait dupa refacerea starii dintai a acestui munte. Fiindca dupa 1913 trecand 79 de ani se vor face toate rautatile profetite despre venirea lui Antihrist, ani de la facerea lumii 7500 ...

Intr-adevar 1913+79=1992 adica 7500, caci 5508+1992=7500.

Adormirea ucenicei (Rusia 2007)

Este un film realizat cu telefonul mobil, in Rusia, si se crede ca este vorba despre sufletul unei femei care tocmai trece la cele vesnice. Lumina care intra prin acoperisul blocului ar fi a unui sfant care a venit sa ia sufletul unei femei credincioase.Se vad doua lumini care ies prin acel bloc si se inalta catre cer!
Cum comentati acest film?