Tu suferi! Ai inima apasata de intristare, ai pierdut starea, vreo pozitie insemnata, o fiinta iubita ti-a murit, sau abia ai painea de toate zilele si trebuie sa lucrezi necontenit, ca sa-ti hranesti o familie saraca... Ori esti de lunga vreme culcat pe patul durerii, slabiciunile tale se adauga in fiecare zi si suferintele tale sunt mai mari decat poate sa-si inchipuie cineva!
Nefericitule, cat esti de vrednic de plans! Cat trebuie sa compatimeasca sufletele simtitoare la nefericirile si suferintele tale! Cat, toti aceia care te cunosc, urmeaza sa se intreaca a-ti da ajutor si mangaiere!
Dar nu! Oamenii fug de tine. Asa, acei care se ziceau prietenii tai in timpul fericirii, astazi te-au parasit. Aceia care puteau sa te spijineasca in nefericiri, nici nu se uita azi la tine!
Om intristat si nefericit! Ce ai de gand sa faci? Sa suferi nefericirile tale cu curaj, precum au suferit sfintii? Sau ca atatia ticalosi, sa blestemi Cerul in suferintele tale, sa cartesti impotriva Providentei, ori sa te arunci in deznadejde?
Ce! Pentru ca nu mai ai bogatii pieritoare, vrei sa pierzi si pe cele vesnice? Fiindca lucrezi cu sudoarea fetei tale, vei refuza de a primi plata ostenelilor tale? Pentru ca trupul tau este bolnav si acoperit de rani, vrei sa-ti omori Sufletul tau? Fiindca oamenii te-au parasit, tu vrei sa parasesti pe Dumnezeul tau?!
Ah, sa nu faci asa! Fie-ti religia azilul, Crucea aparatoare, iar Iisus Hristos, Mantuitorul tau.
Intoarce-ti ochii catre Betleem, inalta-i la locul Capatanii, atinteste-i catre cer, pleaca-ti urechea la binecuvantarile ce Domnul le da saracilor si celor ce sufera, asculta aceste dulci cuvinte ce El ne adreseaza: "Veniti catre Mine, toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi.". Iar mergand dupa El, ce vezi? Pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel mai mare facator de bine al omenirii, pe Cel fara de pacat purtandu-si Crucea si intristat pana la moarte, il auzi pe El, zicand: "Luati jugul meu asupra-va si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre." Crestine, iata modelul tau, urmeaza-I Lui!...
Fericitul Augustin intr-una din marturisirile sale, zice catre Dumnezeu: "Care nadejde ne-ar mai ramane in durerile noastre, Dumnezeule, daca nu am plange inaintea Ta?" (Cartea IV-cap.5)
Suferintele morale sunt mai greu de vindecat decat cele fizice. Si daca in bolile trupoesti cautam a ne incredinta celor mai iscusiti dintre doctori, cata trebuie sa fie luarea noastra aminte, vrand a afla mijloacele de usurare, cand sufletul nostru este apasat de suferinte si dureri? Si unde putem alerga cu mai multa incredere decat la Dumnezeu? Arunca-te dar in bratele Sale, varsa inaintea Lui lacrimile si rugaciunile tale, si fii incredintat, ca se va zice si pentru tine aceea ce un Sf. Episcop a zis maicii fericitului Augustin: "Mangaie-te, ca fiul atator lacrimi nu va pieriu!"
Fie ca in mijlocul suferintelor si durerilor ce va impresoara, sa va poata mangaia si usura cat de putin aceste cuvinte pe care le-am gasit si le-am gustat atunci cand durerea ara prezenta in viata mea!
In gradina larga-a vietii
Omul seamana cu-o floare
Vine toamna, cade bruma
Biruita floarea moare
Dar ramane amintirea
Celor buni care-si iau drumul
Cum din floarea-mbatatoare
Ne ramane scump parfumul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu