TEMEIUL POSTULUI

"Nu-i nici o vinovatie sa mananci, Domnul fie slavit! Ceea ce strica este pofta, imbuibarea peste ceea ce trebuie, umflarea stomacului pana sa plesneasca. Tot asa cu vinul. A-l folosi cu masura, nu-i nici o greseala. Greseala e de a te da betiei si de a lasa sloboda necumpatarea sa-ti tulbure folosinta mintii. Daca slabiciunea voastra trupeasca nu va ingaduie sa treceti ziua fara sa mancati, nici un ins intelept nu v-ar putea tine de rau. Stapanul nostru e bland si cu omenie, nu ne cere nimic peste puterile noastre. Daca ne cere sa ne infranam de la mancare si sa postim, aceasta nu-i fara un temei, si nu, asa, numai sa stam fara sa mancam, ci pentru ca, dezlipindu-ne de lucrurile acestei lumi, sa ne incredintam celor ale sufletului in toata vremea care ne sta la indemana. Daca am duce viata intr-un duh cumpatat, daca toata vremea noastra sloboda ar fi harazita lucrurilor duhovnicesti, daca ne-am atinge de hrana numai pentru a ne indestula nevoile si vom folosi intreaga noastra viata in lucrari bune, n-am avea ce face cu ajutorul pe care nu l-ar da postul. Dar, firea omeneasca trandava fiind, atrasa mai ales spre moleseala si bucurie, Stapanul nostru, cel plin de bunatate, ca un duios parinte, a inchipuit pentru noi leacul postului, ca sa smulga moliciunea din inimile noastre si sa ne faca sa ne stramutam grija de la lucrarile lumii acesteia la cele duhovnicesti."


TALMACIRI ALESE din SF.IOAN GURA DE AUR