Exista in noi un tron si o cruce. Cand noi stam pe tron, Domnul nostru Iisus Hristos sta pe Cruce, si invers.
Crucificarile sunt mijloacele de lepadare de sine.
Sinele este lumea dinlauntru sau stratul de mizerie interioara pus peste Chipul lui Dumnezeu din suflet; iar subconstientul este mostenirea ereditara. Trebuie sa alungi multa mizerie din suflet, ca sa dai de filonul de aur al Chipului lui Dumnezeu din tine. Insa nimicurile, fleacurile, iti faramiteaza puterea si energia, de aceea orice gunoi trebuie maturat. Il maturi in functie de constiinta ta, cat vrei sa fii de curatit.
Cand mergi la Spovedanie, pune-ti in cantarul constiintei, al seriozitatii, al responsabilitatii, al sinceritatii: pe cine aperi?
- pe omul cel vechi sau pe Cel nou venit din cer, in care ne-am imbracat, ne-am nascut, Il marturisim, Il traim pentru celalalt mod de existenta, dar cu virtutea dreptei socoteli si cu sfat?
- pe omul Cel nou venit din cer ca sa ne ajute, sa ne primeasca, sa ne hraneasca, sa ne creasca, sa ne mute la alt nivel de existenta, sau pe cel ce te trage la moarte sigura?
E grea lupta cu firea. Trebuie sa ne lasam prinsi de macaraua care ne ridica la alt nivel de existenta.
Ce-i de facut? Sa ne convertim cu toata fiinta, cu tot cugetul, cu toata iubirea care rezuma Scriptura.
Porunca lepadarii de viata aceasta.
Sa te bucuri cand esti crucificat pe nedrept. Prin incercare se spala menajarea de sine, crutarea de sine, iubirea de sine.
Cand esti asuprit, rastignit pe nedrept, sa te bucuri. Unde-i rau, acolo-i bine. Unde-i rau, acolo sunt eu. Unde ne merge bine, acolo nu sporim. Unde-i mai greu, acolo te curatesti mai sigur. Acolo unde nu esti cioplit, esti un necioplit.
Calugaria e o continua ispasire si spalare a firii; se spala iubirea de sine, mangaierea de sine, boala crutarii de sine. Calugaria (duhovniceste vorbind), este murire de sine. Slava Domnului ca am dat de omul (la Athos) care sa ma foloseasca. Cu un secol inaintea noastra, nevointelor mari calugaresti li se ziceau "indeletnicire pentru buna murire". Numai indeletnicindu-te cu "buna murire", mor patimile si ajungi oarecum mai repede la celalalt mod de viata al nostru.
Legea ispasirii: calea calugariei ar fi si o cale a ispasirii si pentru ceilalti, te lupti cu propriile-ti greseli care vin pe cale genetica, biruindu-ti neputintele tale in contul alor tai: frati, parinti, mosi, stramosi, etc.
Bolile sunt o pedeapsa sau un drept al satanei de a te chinui in lumea aceasta. Boala este ultima mila a lui Dumnezeu cu omul care a intarziat cu pocainta, cu omul care nu se gandeste la mantuire. Dumnezeu vede faptele cele rele ale omului si cauta sa le indrepte.
Moartea napraznica poate fi si o ispasire. Omul se incarca cu pacate pana cand Dumnezeu pune capat. Neindoielnic se plateste fapta cu care ai asuprit pe altul
Oamenii stau pe faptele lor si se vor duce la locurile lor.
Mantuitorul a ispasit pentru noi prin Cruce dar cu o nota deosebita ca si-a iertat dusmanii. Posibilitatile de mantuire ale lui Dumnezeu sunt infinite.
Daca nu ne smerim prin pricepere (de bunavoie), ne smerim prin vinovatie. Va asigur ca cineva va vede asa cum sunteti. Sa ne imbunatatim din zi in zi, caci este cine sa ne ajute. Dumnezeu e atent la conceptia de viata a omului, si-ii randuieste anii.
Pentru unii batranetea e canon, pentru altii e minte si invatatura. Va folositi in masura ascultarii caci nu ascultati de mine, ci de cine trebuie. Cei care vorbesc, vorbesc dupa darul ce li s-a dat de Dumnezeu, iar ascultatorii se folosesc dupa credinta ce o dovedesc.
Cunoasteti Adevarul si Adevarul va va slobozi pe voi. Adevarul ca persoana reala.
Nu e bine sa slujesti la doi domni. Oamenii iau chipul celui pe care il slujesc sau il iubesc.
din Invataturile Parintelui Arsenie Boca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu