TIMPUL SI VESNICIA.

"Ooo..., vreme, vreme! Cat de iute zbori si totodata cat esti de nesigura!
Vremea pare lunga numai pentru cei ce nu stiu sa o intrebuinteze. Si cu toate acestea noi, nechibzuitii, ne marginim toate grijile noastre numai la acest nimic, iar la vesnicie aproape ca nici nu ne gandim, ca si cum ea nici nu ar exista pentru noi. Vremea zboara, iar vesnicia se apropie. Vesnicia este totdeauna si nu se va sfarsi niciodata.
Adu-ti aminte totdeauna de vesnicie si nu vei pofti nimic in lume.
Gandul la vesnicie a produs totdeauna o mare lucrare: el a insufletit pe ucenici si a facut ca cele mai cumplite suferinte sa fie de netemut. El i-a inchis pe nevoitori in pustie si i-a dus la nevointe supraomenesti de lepadare de sine. El a oprit pe pacatosii patimasi de la calea faradelegii si i-a ajutat sa se lupte barbateste cu patimile. Cate n-ar produce gandul la vesnicie chiar asupra noastra, daca noi luand aminte la mantuirea sufletului nostru am sti sa ne supunem lui macar din cand in cand, asa cum trebuie!
Traieste, gandindu-te ca viata ta se va sfarsi curand si ca tu nu esti legat de aceasta viata. Traieste, gandindu-te la vesnicia care va urma acestei vremelnice vieti si vei trai crestineste. Traieste in asa fel ca si cum ar trebui sa mori astazi. Lucreaza in asa fel ca si cum ar trebui sa traiesti vesnic.
Pretuieste vremea! Ea este mai scumpa decat aurul. Cu ea se cumpara vesnicia fericita. Nu numai zilele, ci si ceasurile sileste-te sa le intrebuintezi spre folosul mantuirii, pentru ca din cele mai mici sunt alcatuite toate lucrurile mari. Nu pierde chiar nici un singur minut cu care poti sa castigi ceva pentru vesnicie. Pastreaza fiecare clipa, caci pe fiecare din ele se reazama viata ta. Priveste cu folos, asculta cu folos, raspunde cu folos (Sf.Vasile cel Mare).
Orice ora, orice minut sunt scumpe, pentru ca ne sunt date cu socoteala si o sa ni se ceara socoteala de ele! Vremea e scumpa si cu toate acestea cu cata usurinta ne gandim la ea, cat de putin o pretuim. Nu exista vreme pe care am putea sa o neglijam fara primejdie, caci in orice vreme ne putem mantui sau ne putem pierde.
Fapta buna ce se poate face in ceasul de acum, nu trebuie sa o amanam pentru mai tarziu. Trebuie sa ne folosim vremea. Vai de cel lenes! Va cauta vremea pe care a intrebuintat-o rau si nu o va mai afla. Asa cum vorbele spuse nu le mai poti intoarce, tot astfel vremea pierduta nu se mai poate afla. Cine nu da lui Dumnezeu vremea sa, pe acela Dumnezeu il va lipsi de fericirea vesnica.
Adu-ti aminte de dreapta judecata a lui Dumnezeu, ca sa te inspaimantezi, dar nu uita nici milostivirea Lui, ca sa nu cazi in deznadejde.
A te deznadajdui inseamna sa indepartezi singur de la tine mila lui Dumnezeu, pe care Domnul e gata sa o dea in fiecare clipa. Doctorul ceresc nu are bolnavi de nevindecat. Atata vreme cat traim, pana atunci ne putem mantui, oricat de mari ar fi pacatele noastre.
Daca insusi Iuda in locul lemnului pierzator ar fi alergat la "Lemnul Crucii" lui Hristos cu credinta si cu pocainta atunci ar fi intrat in Rai impreuna cu talharul ce s-a pocait. Caci pe om il pierde nu marimea, nu multimea pacatelor, ci inima nepocaita si impietrita. Numai acelora li se cuvine negresit o vesnica osanda cu diavolul in iad, care nu vor sa se pocaiasca si sa se lase de pacat, iar pentru cei ce se pocaiesc si se lasa de pacat, usile milostivirii lui Dumnezeu sunt deschise.
Domnul nu voieste moartea pacatosului. El chiar a murit pentru cei pacatosi. Fiul lui Dumnezeu il iubeste pe omul ce n-a cazut, dar il doare pentru omul cazut, de aceea El insusi a venit sa-l ridice si i-a spus: "Desteapta-te cel ce dormi si scoala-te din morti si te va lumina Hristos" (Efeseni 5,14)".


Din invataturile Parintelui Arsenie Boca