Inaltarea Sfintei Cruci.

” O, crestine, nici un lucru sa nu faci, pana nu faci semnul Sfintei Cruci, cand pleci in calatorie, cand incepi lucrul, cand te duci sa inveti carte, cand esti singur si cand esti cu mai multi; pecetluieste-ti cu Sfanta Cruce fruntea ta, trupul tau, pieptul tau, inima ta, buzele tale, ochii tai, urechile tale si toate ale tale sa fie pecetluite cu semnul biruintei lui Hristos asupra iadului. Si nu te vei mai teme atunci de farmece sau descantece sau de vraji. Ca acelea se topesc de puterea Crucii, ca ceara de la fata focului si ca praful in fata vantului."




La 14 septembrie, Biserica praznuieste prin post, Inaltarea Sfintei Cruci, in amintirea aflarii si aratarii Crucii pe care a fost rastignit Domnul nostru Iisus Hristos. Istoria descoperirii acestei sfinte relicve nu este pe deplin elucidata. Sursele istorice, nu de putine ori controversate, traditia si legendele spun ca, dupa moartea si invierea Domnului, ucenicii Lui au ingropat lemnul crucii, stropit de dumnezeiescul sånge, la poalele Golgotei. In råndurile care urmeaza vom incerca sa creionam - in limita posibilitatilor - istoria acestei Sfinte Cruci, incepånd cu momentul descoperirii ei.

In anul 326, dupa trei secole de la rastignirea si invierea Mantuitorului Iisus Hristos, imparateasa Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, avea sa descopere la Ierusalim, in timpul sapaturilor efectuate in cetate pentru identificarea locurilor sfinte ale crestinilor, trei cruci intr-o cisterna din piatra, care-i fusese indicata de un om oarecare. Acesta ii spusese reginei ca crucea pe care fusese rastignit Iisus Hristos se afla ingropata sub un templu pagan, inaltat in timpul imparatului Adrian (117-138). Dupa inlaturarea templului, au fost descoperite mormantul Domnului si cele trei cruci de lemn despre care vorbim.

Identificarea si aratarea Cinstitei Cruci

Traditia spune ca identificarea Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Iisus a fost facuta in mod miraculos de catre Patriarhul Ierusalimului, Macarie, care ar fi asezat peste trupul mort al unei fete de neam mare din Ierusalim crucile din lemn. In momentul in care s-ar fi apropiat cu Crucea lui Hristos, fata ar fi inviat. Dupa identificarea Cinstitei Cruci, la 14 septembrie 335, Fericitul Macarie s-a urcat pe un loc inalt - dupa alte surse ar fi vorbit chiar din amvonul Bisericii Sfantului Mormant - si a aratat Crucea multimilor, care, incredintate de semnul lui Dumnezeu si de puterea Ei, au rostit cea mai scurta rugaciune: “Doamne, miluieste!”.
La plecarea din Ierusalim, Elena avea sa aduca cu ea o parte din Cinstita Cruce la Constantinopol si sa o aseze intr-una din bisericile ctitorite de familia imparateasca.

Misterul disparitiei si aparitiei sfintei relicve

Istoria Sfintei Cruci este, asa cum aratam, una zbuciumata. Multe date nu concorda, fiind foarte greu de stabilit cu exactitate adevarul. Surse catolice sustin ca, dupa aproape trei veacuri, in anul 614, racla cu lemnul Sfintei Cruci a fost furata de persii care au invadat Ierusalimul, sub conducerea lui Chrosroes Parviz, si dusa la Ctesifon. Dupa 14 ani, imparatul Heraclie al Bizantului a readus-o la Ierusalim, depunand-o, in 628, cu mare cinste, in Biserica Sfantului Mormant. La 14 septembrie 630, Patriarhul Zaharia a inaltat-o in vazul credinciosilor.
Unii spun ca Sfanta Cruce ar fi fost tinuta ascunsa de crestini pana in anul 1009. Surse catolice sustin insa ca urmele acestei parti din Cruce s-au pierdut definitiv in anul 1187, cand a fost luata de Episcopul Bethleemului si dusa in batalia de la Hattin, unde ar fi fost capturata de catre conducatorul musulman Saladin, din sfanta relicva ramanand doar bucatile trimise de Elena la Constantinopol si la Roma. Cu toate eforturile lui Richard I, in timpul Celei de-a Treia Cruciade, Crucea ar fi ramas in mana musulmanilor. Exista si informatia conform careia cavalerii templieri ar fi detinut aceasta relicva, alaturi de altele, si ca fragmente din ea ar fost aduse de catre ei in Europa, mai tarziu. Cert este ca, in perioada Evului Mediu, a inflorit un adevarat comert cu mici bucati din Sfanta Cruce, aproape toate falsuri, usor de realizat.

Sfanta Cruce, astazi, in lume

Astazi, din Cinstita Cruce a Domnului se mai pastreaza fragmente in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, la Roma, Venetia, Constantinopol, in Franta (Saint Sernin de Toulouse; Capela “La Vraie-Croix” din Morbihan, Bretania; Anjou), Germania (Limburg an der Lahn), Belgia (Colegiul “Sfanta Cruce” din Liège), Spania (Santo Toribio de Liebana) etc. La Manastirea Xiropotamou din Muntele Athos se afla cel mai mare fragment din Sfanta Cruce. Acesta a fost adus spre inchinare si in Romania, in anul 1992, pentru cateva saptamani.