"Printr-o minune, m-am lasat de fumat!"

In biografia cunoscutului scriitor ortodox S.A.Nilus, exista o relatare despre vindecarea sotiei lui, de o boala grava si despre alta minune legata de acest fapt - izbavirea lui de obiceiul pacatos, pe care il avea de multi ani, al fumatului.
"...7 iulie 1909. In noaptea asta am avut un acces serios de tuse sufocanta. Asa-mi trebuie! Totul mi se trage de la fumat, de care nu pot sa ma las. Fumez din clasa a treia de gimnaziu si acum sunt atat de imbibat cu nicotina, incat aceasta mi-a intrat, probabil in sange. Este nevoie de o minune ca sa ma zmulga din ghearele acestui viciu, fiindca vointa proprie nu ajunge. Am incercat sa ma las de fumat, n-am fumat cate doua zile, dar rezultatul este ca m-a apucat o asemenea tristete si inraire, incat acest nou pacat a devenit mai rau decat cel dintai. Parintele Varsanufie (de la Optina) mi-a interzis chiar sa fac asemenea tentative, limitandu-mi portia zilnica de fumat la cinsprezece tigari. Inainte vreme fumam fara sa trin socoteala..."
Acest text face parte din primul volum al cartii "Pe malul raului lui Dumnezeu", p. 230. Acum urmeaza randuri de manuscris: ", a zis Parintele Varsanufie, . Si parintele Iosif mi-a spus cu privire tot la fumat, de care nu ma puteam lasa nici cum: . Si dupa cuvantul celor doi Batrani, aceasta minune s-a savarsit asupra mea. Iata cum s-a intamplat.
Traiam cu sotia mea data de Dumnezeu ca un singur trup, in deplinul inteles al cuvantului Scripturii. Mare este aceasta mila a lui Dumnezeu, daruita noua de Sus dupa adanca si neclintita noastra credinta in taina cununiei, de care la vremea ei ne-am apropiat amandoi cu frica si cu cutremur. Si iata ca in iunie 1910, sotia mea s-a imbolnavit de o boala ciudata, de care nici felcerul de la Optina, nici doctorul pe care l-am chemat, n-au putut sa o defineasca: dimineata era practic sanatoasa, iar seara - pana la 40 grade temperatura. Si asa o saptamana, doua, trei la rand! Vad cum se topeste sub ochii mei bucuria mea ca o lumanarica de ceara, vad cum de abia mai palpaie si-i gata gata sa se stinga. Si de mare, nemasurat de mare mahnire si necaz s-a umplut atunci inima mea saraca, si am cazut la pamant inaintea icoanei Maicii Domnului Odighitria Smolenskaia din coltul cabinetului meu, si am plans inaintea Ei cu groaza si cu intristare si i-am grait: Asta a fost pe la zece seara. Dupa ce m-am rugat si m-am linistit putin, m-am apropiat de patul sotiei. Dormea; respiratia ii era lina, regulata. M-am atins de fruntea ei: fruntea ii era umeda, insa nu fierbinte. Dormea adanc porumbita mea gingasa. Slava lui Dumnezeu, Slava Preacuratei! Dimineata, temperatura era de 36,5 grade, seara de 36,4, iar dupa o zi s-a ridicat ca si cand nu ar fi fost de curand bolnava. Si eu am uitat ca fumam, ca si cum nu as fi fumat vreodata, desi fumasem treizeci si trei de ani in cap si intregul meu organism era atat de imbibat cu blestematul de tutun, ca nu puteam trai fara el nici macar un minut. Oare aceasta nu este cu adevarat o minune a Odighitriei? Amin."