In curand va incepe Postul cel mare al Pastelui si cu totii trebuie sa ne pregatim sufleteste, sa incercam sa devenim mai buni, sa asteptam cum se cuvine Invierea Domnului nostru Iisus Hristos!
Duminica ce a trecut, "A Infricosatoarei Judecati", s-a lasat sec la carne, deci aceasta saptamana se mananca in fiecare zi lactate.
Despre aceasta mare si infricosata zi a judecatii marturisim in fiecare duminica, la Sfanta Liturghie, in Crezul, cand zicem: "...iarasi va sa vina sa judece vii si mortii, a Carui Imparatie nu va avea sfarsit." Multi insa nu cred despre aceasta zi ca va veni odata.
La cap.18, versetul 8, de la Luca, spune asa: "Dar cand va veni Fiul Omului, va mai gasi credinta pe pamant?" Aceasta intrebare pe care ne-o pune Insusi Mantuitorul, ne face si pe noi, ca si pe multi altii sa ne intrebam: "Oare cand va veni Domnul sa judece vii si mortii, asa cum zicem in Crezul, va mai gasi credinta pe pamant sau nu?" Adevarul dupa Sfanta Scriptura il vom afla numaidecat cu texte biblice care ne vor descoperi ce fel de credinta va mai gasi pe pamant, Fiul lui Dumnezeu, cand va veni a doua oara.
Pana la Domnul Hristos, unul din prooroci, Osia, in cap.4, v.6, spunea poporului cuvintele lui Dumnezeu, Care zicea asa: "Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta. Fiindca ai lepadat cunostinta si Eu te voi lepada!" Din lipsa de cunostinta de Dumnezeu, evreii, cu legea lor cu tot, au fost lepadati de Dumnezeu. Cunostinta de Dumnezeu au avut, insa au lepadat-o si Dumnezeu le-a spus: "Fiindca ai lepadat cunostinta, te voi lepada si Eu pe tine!"
Evreilor le-a propovaduit Domnul Hristos Evanghelia trei ani si jumatate, strabatand cetatile si satele lor si invatandu-i pentru Imparatia Cerurilor. Le-a dat multe semne si minuni, i-a tamaduit de bolile si neputintele lor. Poporul se tinea dupa Domnul Hristos cu zecile de mii si toti slaveau pe Dumnezeu ca i-a cercetat pe ei Rasaritul cel de sus. Insa ce folos, ca Domnul Hristos, Cel de este Dumnezeu, le stia rautatea si a fost nevoit cu lacrimi sa le spuna o data: "Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine, de cate ori am vrut sa-i strang pe fiii tai, cum isi strange gaina puii sub aripi, si n-ai vrut. De aceea, iata, vi se lasa casa pustie!"
Si asa s-a intamplat, caci imparatii Vespasian si Tit de la Roma au poruncit ostirilor lor, sa distruga Ierusalimul, biserica evreilor si pe cei ce vor fi in Ierusalim sa-i omoare. Si i-au omorat cu macel mare. Numai crestinii au scapat, caci au fost instiintati de Domnul Hristos mai dinainte, prin vedenii dumnezeiesti, si au crezut cuvintelor Lui, si au plecat din Ierusalim inainte de a veni armatele romane. Iar evreii au fost macelariti toti in cele mai grozave chinuri.
Cu trei ani inainte de caderea Ierusalimului, un prooroc al lui Dumnezeu, zi de zi umbla pe strazile orasului, straigand tare: "Vai de tine Ierusalime, vai de tine Ierusalime!" Toti il socoteau nebun, insa lui ii poruncise Dumnezeu sa le spuna si omul le spunea mereu, pana cand un evreu a luat o piatra si i-a azvarlit-o in cap, omorandu-l. Dar n-a trecut mult si au navalit ostirile romane si s-au implinit cuvintele Domnului, caci a fost vai si vai de ei, fiindca Dumnezeu s-a razbunat pe ei si i-a risipit pe fata pamantului, pentru ca n-au recunoscut pe Fiul Sau, Iisus Hristos, ci L-au omorat pe cruce.
Evreii nu pot spune ca n-au avut cunostinta, dar n-au vrut sa-L cunoasca pe Fiul lui Dumnezeu care venise sa salveze intreg neamul omenesc. Chiar si dupa atatea suferinte, pe care le-a indurat neamul acesta evreiesc, tot nu vrea sa vina la adevar si sa-l cunoasca pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. De aceea, ei si astazi Il urmaresc pretutindeni, prin toate tarile si vor cu orice chip sa dispara invatatura Lui, Evanghelia Lui, Biserica Lui si ucenicii Lui. Iar crestinii nostri, care de asemenea sunt in ghearele pierzarii pentru nestiinta, pentru necredinta, nerecunostinta adevarata a dreptei credinte, sa ia seama si sa se trezeasca din vreme, pentru ca este in interesul lor, al fiecaruia, sa cunoasca legea noastra crstineasca, care a fost data odata pentru totdeauna, de Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii.
Crestinii din veacul acesta si-au format cate o parere proprie despre credinta, unii chiar si-au format idei fixe pe care nimeni nu le poate scoate din capul lor. Pentru ca nu cunosc adevarul din izvorul Sfintei Biserici, pe care au parasit-o demult si pentru ca nu au chemat apostolii Domnului - preotii - in casele lor, pentru a-i sfatui si a le arata calea cea dreapta si mai ales pentru ca pun mai presus de orice interesele cele pamantesti, interesele trupului.
Ani de zile studiaza multi si fac cheltuieli mari, ca sa poata avea un serviciu mai bun si mai usor, caci toata stradania si osteneala le indreapta omul numai pentru cele trecatoare, pentru viata aceasta. Dumnezeu nu este impotriva la a ne stradui, a invata pentru a ne putea descurca mai usor, dar sa nu uitam de lucrul cel nemuritor, de suflet, fiindca stim cu totii ca toate cate le agonisim pe aici, la moarte le lasam; mergem cu sufletul si cu faptele pe care le-am facut aici, pe pamant, sa ne infatisam cu ele inaintea Dreptului Judecator.
Cei mai multi crestini, stiu cate ceva despre credinta si despre Dumnezeu, dar stiu asa, dupa cum si-au format ei parerea, fara sa citeasca sfintele carti crestine ortodoxe sau sa asculte Sfanta Evanghelie si explicatia invataturilor Bisericii. Unii cred ca exista Dumnezeu, dar prin faptele lor Il tagaduiesc, desi cu gura Il marturisesc, ba mai fac si semnul Sfintei Cruci cateodata, mai ales atunci cand sunt in primejdii, dar ce folos, daca sunt despartiti de Casa Domnului!? Nu le trebuie Sfintele Taine, spovedanie, stau necununati, facand si multe alte fapte rele.
Afara de acestia sunt o multime de descantatori, ghicitori, spiritisti care vorbesc cu mostii si lucreaza cu duhurile necurate, practicand, pe de alta parte, si pacatele cele mai grele, caci unii fac astfel de pacate, si altii de duc la ei ca sa le faca; pacate grele precum betia si desfranarea, mandria si minciuna, avorturile, sinuciderile si o multime de alte desfatari pe care le infaptuiesc actualii crestini.
Cu cat se apropie mai mult Judecata cea din urma, pieirea lumii, asa cu mai multa grabire alearga omenirea disperata dupa bani si comori trecatoare. Nu mai tin cont de sarbatori, de venirea la Sfanta Biserica, sa-I multumeasca Domnului, nu mai stiu de cinste, de omenie, de nimic bun si frumos, orice sunt in stare sa faca, numai bani sa iasa. Intr-o stare ca aceasta, vrednica de plans, va gasi Infricosatul Judecator, Iisus Hristos, omenirea crestina la vremea de apoi.
Deci va mai gasi credinta pe pamant? Va gasi, dar ca aceea a evreilor care l-au rastignit, va gasi ca acelora din Sodoma si Gomora pe care i-a ars cu foc, ca pe cei din timpul potopului pe care i-a inecat Dumnezeu cu apa, o astfel de credinta va gasi.
Cel ce va vrea sa-si mantuiasca sufletul asa cum a spus Domnul, va fi prigonit si va trebui sa sufere si el, cum a suferit si Stapanul. Fara suferinta, fara cruce si necazuri, nu putem sa ne mantuim, nu putem sa ne curatim nici de pacatele noastre, si de aceea trebuie sa ne inarmam cu armatura Duhului Sfant si sa ne sfintim tot mai mult. Sa ne apropiem de Dumnezeu, cu pocainta si cu lacrimi, caci se apropie ziua cea mare si infricosata a dreptei judecati, cand ii va plati fiecaruia dupa faptele sale.
Proorocul Daniil si Sfantul Ioan Evanghelistul spun ca in ziua judecatii cartile se vor deschide; cartile despre care vorbesc ei sunt cartile acelea in care se gasesc scrise toate faptele ce le-am facut in viata noastra. Intr-una sunt scrise toate faptele cele rele pe care le-am savarsit, in cealalta sunt cele bune. Intai se va deschide cartea in care sunt scrise pacatele noastre; pe fata filei sta scris pacatul savarsit, cu toata explicatia imprejurarilor in care s-a facut, locul, timpul si alte amanunte. Daca, pe cealalta fata a foii, se va gasi scris ca pacatul a fost spovedit, marturisit, ca ne-am cait si ne-am facut datoria ce se cade a ne-o face, cu post si rugaciune, cu milostenii ce ni s-au dat de catre duhovnic, Dumnezeu, in dreptatea Lui, nu ne va mai cere socoteala pentru acest pacat, pentru ca desi este scrisa acolo datoria, se gaseste pe partea cealalta notata si plata ei. Asa vom scapa de pedeapsa, daca ne-am pedepsit pe noiu aici, cat am trait, pentru poacatele facute.
In fata judecatii lui Dumnezeu, toate faptele noastre se vor vedea asa cum au fost facute, fiecare in parte, asa cum s-a zis si cum s-a facut. Atunci Il vom vedea pe Iisus Hristos cu adevarat si ii vom vedea si pe cei care i-am nedreptatit sau nu i-am ajutat la nevoie.
In aceasta zi mare, a judecatii lui Dumnezeu, frica mare si cutremur va cuprinde toata faptura cea vazuta si nevazuta. Atunci Fiul lui Dumnezeu, se va ridica si va striga cu glas puternic pacatosilor si vrasmasilor Lui: "Dati-Mi inapoi Sangele Meu pe care L-am varsat pentru voi, dati-Mi inapoi viata Mea!" Aceste cuvinte au fost auzite chiar de la inceput, de la rastignire, de sotia lui Pilat, careia i S-a aratat Domnul in vis, descoperindu-i si late lucruri. Cautati in Sfanta Scriptura la Matei, cap.27, v.19; cine poate spune cu cata manie si asprime va vorbi Domnul atunci vrajmasilor Lui! Va striga pe Anna si Caiafa, pe Irod si Pilat, va cauta sa vada pe toti cei care au fost vindecati si miluiti de El si ca drept multumire au strigat: "Rastigneste-L, rastigneste-L!"
In cele din urma Fiul lui Dumnezeu, se va uita spre sfintii Lui si va da judecata sfintilor. Se vor ridica toti sfintii de la toate popoarele si vor incepe sa judece lumea. Din neamul evreiesc imparatul David si Solomon, si toti ceilalti imparati, voievozi si generali, toate imparatesele cu fiii si fiicele lor, crestini, care au murit pentru dreapta credinta si au crezut in Domnul Hristos.
De aceea , inainte de aceasta zi mare si infricosata, sa ne intoarcem la Dumnezeu, ca fiul cel pierdut la tatal sau, si sa nu ne mai pierdem timpul care este atat de pretios, pentru mantuirea noastra. Grija cea mai de capatenie sa ne fie mantuirea sufletului, interesul principal, cel dintai, sa fie cum sa facem si ce sa facem ca sa ne impoacam cu Dumnezeu. Sa nu ne lasam inselati de dulceturile vietii acesteia, care sunt trecatoare ca si visurile, si mereu sa ne reinoim hgatararile de a sluji lui Dumnezeu, cu pocainta, pentru indreptare. Sa nu zica cineva ca nu are pentru ce sa se pocaiasca, pentru ca n-a facut cine stie ce pacate! Sa cautam sa cunoastem credinta, citind sfintele carti, venind la biserica, sa cerem sfintele carti si acolo vom vedea cat de departe suntem unii de adevar si cate pacate sunt pe care nici nu le cunoastem, si totusi se fac din plin.
Rugaciune
Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul viilor si al mortilor, Cela ce vei veni sa rasplatesti pe fiecare dupa faptele lui, trezeste-ne Tu acum din moartea pacatelor si fa-ne sa cunoastem calea Ta si sa facem voia Ta cea sfanta, pana nu vine ceasul cel infricosat al dreptei Tale judecati.
Iar atunci cand vei veni Tu, sa ne aflam cu totii curati si pregatiti ca sa ne treci si pe noi la dreapta Ta si sa ne zici: "Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti Imparatia cerului in vecii vecilor!" Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu