sâmbătă, 14 februarie 2009

Pilda fiului risipitor


"...Ma voi scula si ma voi duce la tatal meu si-i voi zice:
- Tata, am pacatuit inaintea cerului si inaintea ta; si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau! Ia-ma ca pe unul din argatii tai!"


Şi a zis: Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.



Aceasta minunata pilda a fiului celui ratacit, risipitor sau desfranat, este icoana in care fiecare dintre noi se recunoaste cu usurinta fara sa mai fie nevoie de vreo explicatie, ci numai ascultand-o putem zice: "Acest fiu risipitor sunt eu, in cutare vreme din viata mea din trecut sau din traiul meu de azi, asa am fost sau asa sunt.
Iar pe acest parinte bun, acest Tata Ceresc si eu l-am parasit in multe randuri din viata mea; si eu am parasit casa parinteasca care este biserica Lui.
Sa ne intoarcem in aceasta Duminica,sa ne intoarcem cu toata inima, sa nu mai zabovim, caci maine poate fi prea tarziu; sa ne grabim astazi pana nu se inchid usile milostivirii lui Dumnezeu si pana nu suntem dusi de altii la judecata vesnica; astazi, pana cand suntem in viata aceasta, pana cand nu vine biciul maniei lui Dumnezeu, pana cand nu vine focul ugiei Lui, astazi cat mai avem ziua si mai straluceste soarele milostivirii Sale peste cei buni si peste cei rai, pana nu vine judecata cea din urma, pana nu ni se inchid ochii si nu se mai poate face nimic.
Sa strigam din adancul sufletului cu cainta si cu lacrimi:
"O, Parinte Ceresc, Tata scump si bun, Dumnezeul nostru pe care Te-am parasit, care esti bogat in mila, in bunatate si rabdare, trimite peste noi Harul Tau Ceresc si peste toti fii Tai care sunt pecetluiti cu Sfantul Botez si intoarce-i, Doamne, din caile pierzarii, caci stii neputinta firii noastre si cat este de mare zavistia demonilor impotriva noastra!
Trimite, Doamne, peste noi toate cate stii ca ne sunt de trebuinta, ca sa ne faca sa ne intoarcem la Tine si sa-Ti slujim in toate zilele vietii noastre, facand numai voia Ta cea sfanta si aici si in vecii vecilor! Amin!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu