Daca boala ar avea gura... de Konstantin V Zorin

Atunci cand suntem bolnavi, nu corespundem menirii noastre si planului dumnezeiesc; ce bucurie sa aibe El de pe urma diformitatilor si suferintelor noastre? El ne trimite bolile ca sa ne insanatosim, ca pe o cale spre insanatosire. De aceea, boala este ca un mesaj secret, pe care trebuie sa-l descifram: in el e scris despre viata noastra gresita de mai inainte si dupa aceea despre viata noua ce ne sta inainte, viata inteleapta si sanatoasa. "Cifrul" acesta trebuie sa-l decodam, sa-l interpretam si sa-l punem in practica. In aceasta consta sensul bolii.

OBEZITATEA

Vom preciza imediat: cei ce sufera de obezitate nu sufera nici pe departe in cazurile de "lacomia pantecelui". Un rol urias in aparitia acestei boli il joaca factorii genetici. Unii mananca o multime de alimente cu continut caloric ridicat, dar nu castiga in greutate. Altii, dimpotriva, se ingrasa repede si depun eforturi colosale ca sa slabeasca. In parte, aceasta se explica prin faptul ca tendinta de a fi gras sau uscativ este mostenita. Ca raspuns raspuns la oscilatiile masei corporale intra in actiune mecanisme compensatorii innascute. Astfel organismul se impotriveste singur schimbarilor survenite in greutate si tinde sa o mantina la nivelul initial, genetic predeterminat.
Parintii cu masa corporala normala au copii predispusi la obezitate in 7% din cazuri. Daca de obezitate sufera unul dinte parinti, la copil aceasta se observa in 40% din cazuri, iar daca ambii parinti sunt obezi, procentul creste la 80%. Per ansamblu, masa corporala depinde de circumstante exterioare (de ex dieta si efortul fizic), pe cand statura si constitutia fizica sunt conditionate genetic. De asemenea, obezitatea poate fi un rezultat al modului sedentar de viata, al anumitor traumatisme craniocerebrale, a hipotiroidiei, al dereglarilor activitatii hipovizare si glandelor sexuale, precum si, bineninteles, a obiceiului de a manca excesiv.
Ce ne impinge sa ne imbuibam?
Cultura mancatului se constituie pe baza traditiilor nationale si religioase. La diferitele popoare s-au alcatuit de foarte multa vreme diferite conceptii cu privire la frumusetea umana. Unele pretuiesc sveltetea, pe cand la altele corpolenta este un semn al statutului social inalt si al puterii. Este caracteristic faptul ca in Occident, fotomodelele si manechinele se chinuie rabdand de foame, pe cand liptatorii japonezi de sumo sunt ingrasati fortat pana la slutenie.
Uneori, imbuibarea devine devine o metoda de rezolvare a problemelor psihologice. Prin sipraalimentare si in general, prin tutela excesiva, parintii incearca in mod inconstient sa compenseze insuficienta dragoste pe care o nutresc fata de copil. La randul lor, prin intermediul mancarii, copiii se apara de depresia legata de absenta tandretei materne.
Cei posedati de aceasta neputinta slujesc, dupa expresia Apostolului Pavel, "pantecelui lor, sfarsitul acestora este pieirea, pantecele este dumnezeul lor, ca unii care au in gand cele pamantesti"
Cuviosul Ioan Scararul scrie ca "adeseori demonul sade pe stomac si nu-l lasa pe om sa se sature chiar daca ar manca si ar bea toata apa din Nil". Altfel spus, celui ispitit i se "toceste" simtul fiziologic al satietatii si deja nu mai simte ca stomacul ii este plin.
Nu intamplator savantii vorbesc despre dependenta psihica de mancare, ca si dependenta psihica de alcool si dependenta psihica de narcotoce.
Lumea duhovniceasca a gurmandului este condusa de o dependenta extrem de puternica. Aceasta perverteste gandirea si scade importanta intereselor care nu sunt legate de mancare. Pana la urma, supervaloarea impatimirii de mancare gustoasa isi subordoneaza toata viata psihica a omului, pana la relatiile lui interpersonale.
Acestei patimi trebuie sa-i rezistam in primul rand prin post si rugaciune. Nu este de prisos sa li se aminteasca gurmanzilor urmatorul aforism al lui Cehov:"Cand ne-am ridicat de la masa flamanzi, am mancat; cand ne-am ridicat satui, ne-am imbuibat; iar cand ne-am imbuibat, ne-am otravit".
Asadar obezitatea pe terenul lacomiei pantecelui este o fuga de insatisfactie, de probleme, un mijloc de aparare impotriva neplacerilor. Dar disconfortul sufletesc nu se trateaza prin mancare. "Imparatia lui Dumnezeu, invata Apostolul Pavel, nu este mancare si bautura, ci dreptate si pace si bucurie in Duhul Sfant (Romani 14,17).
Din punct de vedere ortodox, nu mancarea ne va pune inaintea lui Dumnezeu. Ca nici daca vom manca, nu ne prisoseste, nici daca nu vom manca, nu ne lipseste. Vedeti insa ca nu cumva aceasta libertate a voastra sa nu ajunga poticnire pentru cei slabi.
Ca atare crestinismul ne cehama sa ne luptam nu cu mancarea, care sustine viata fizica, ci cu lacomia pantecelui, si aici aveam neaparata nevoie de Dumnezeu.
Dupa cum vedem, insuficienta incredere in Dumnezeu si frica in fata imprejurarilor vietii ii impinge pe unii oameni sa-si umple golul launtric prin mijloace exterioare. Acest sentiment al pustietatii launtrice atata pofta de mancare salbatica. Si daca vom discerne cu luare aminte sursele duhovnicesc-psihologice ale obezitatii, vom intelege si caile vindecarii ei.