luni, 13 decembrie 2010

Despre Spovedanie.

"Se pune intrebarea: care este cel mai mare pacat? Si la intrebarea aceasta se raspunde diferit. De pilda, unul dintre cele mai mari pacate si , poate, cel mai mare pacat este necredinta in Dumnezeu. Stiti ca in Scriptura se spune: "Cel ce va crede si se va boteza, se va mantui iar cel ce nu va crede se va osandi". Sfantul Antonie cel Mare, in Filocalie, are cuvantul: "Nu exista o boala mai rea decat necredinta in Dumnezeu si necunostinta lui Dumnezeu". Fara indoiala ca pacatul necredintei e un pacat mare pentru ca daca nu ai o legatura cu Dumnezeu esti in situatia de a face multe feluri de pacate, n-as ice toate pacatele. Vin unii la mine la spovedit si ic: "Parinte toate pacatele le-am facut". Eu le raspund la fiecare din cei care imi raspund asa: "Sa stii ca nu poate face nimeni toate pacatele!" Ii intreb: "Bani cu camata ai dat?" si omul zice: "Nu"! vezi ca nu le-ai facut pe toate? Atunci spune pe cele care le-ai facut!
Aceasta inseamna pocainta: sa-ti marturisesti pacatele, sa spui pe acelea care le-ai facut. Nu sa gasesti o formula din aceasta cuprinzatoare, sa spui formula aceea si restul sa nu-l mai spui. Important este sa spui pacatele pe care nu vrei sa le mai faci, care nu tin de o viata seperioara. Trebuie sa le spui, sa le marturisesti ca pacate si marturisindu-le ca pacate, e o dovada ca nu vrei sa le ai in continuare si e o dovada de pocainta, ca-ti recunosti neputinta si nestiinta si ca ai vrea sa fii altfel decat esti, ai vrea sa parasesti pacatul.
Sunt crestini care nu cred in Spovedanie, bineinteles nu crestini ortodocsi. Sunt si crestini care zic ca sunt ortodocsi, dar care nu cred in Spovedanie pentru ca se spovedesc foarte rar sau nu se spovedesc deloc. Eu nu am incredere in spovedania celor care se spovedesc o singura data pe an, in Postul Pastilor. Cei mai multi dintre credinciosii nostri vin la spovedit in Postul Pastilor. Or, porunca Bisericii este sa te spovedesti in toate posturile, in cele patru posturi si beneinteles ca te poti spovedi si mai des. Cand doresti sa te spovedesti, te poti spovedi, daca ai la indemana un preot care sa te asculte si care sa iti dea dezlegarea pacatelor. Bineinteles ca nu trebuie sa facem nici parada din spovedanie, dar oricum sa fim cu mai multa grija si sa folosim acest dar de la Dumnezeu.
E foarte curios cum pot ei (crestinii eterodocsi, neortodocsi) sa afirme ca iertarea pacatelor o da Dumnezeu si fara spovedanie. Bineinteles ca Dumnezeu poate sa ierte pacatele, dar Dumnezeu care poate sa ierte pacatele si pe care nu-l impiedica nimic sa ierte pacatele, a dat o randuiala in Biserica, a dat oamenilor puterea aceasta iertatoare de pacate. Si atunci ei zic: "Bine, dar a dat apostolilor aceasta putere, nu si altora, nu si urmasilor apostolilor". Nu stiu ce temei ar fi existat in aceasta ca sa le dea apostolilor, dar altora sa nu le dea. Adica Mantuitorul, care si-a inceput propavaduirea cu indemnul "Pocaiti-va", a hotarat ca, dupa ce mor apostolii, acest ajutor spre mantuire sa dispara?! Eu cred ca Domnul Hristos, cand le-a dat ucenicilor Sai puterea iertarii pacatelor, a lasat o lucrare in Biserica pana la sfarsitul veacurilor. N-avea de ce pe vremea apostolilor sa dea aceasta putere si, dupa aceea, sa opreasca aceasta putere si aceasta lucrare. Sfanta noastra Biserica a randuit Sfanta Taina a Spovedaniei in privinta aceasta, ca credinciosii sa aiba posibilitatea sa se marturiseasca lui Dumnezeu, in fata unui om al lui Dumnezeu, care avand o constiinta superioara celui ce se spovedeste, sa-i poata randui si mijloace de indreptare pentru imbunatatirea lui.
In Evanghelie se spune ca pacatele ce se vor face impotriva Fiului Omului se vor oerta, dar celui care va gresi impotriva Duhului Sfant nu i se vor ierta nici in veacul de acum, nici in cel ce va sa fie.
Pacatele impotriva Duhului Sfant sunt mai mult stari de pacatosenie, sau niste stari pe care oamenii nu le considera ca pacate. Contextul in care apare cuvantul acesta este acela ca Domnul Hristos a facut o minune vindecand un indracit si oamenii au zis: "Cu domnul dracilor scoate draci", deci au interpretat gresit un lucru pe care l-a facut Domnul Hristos. Si Domnul Hristos in aceasta imprejurare a spus ca ceea ce vor zice oamenii, daca va huli cineva impotriva Fiului Omului i se va ierta, iar daca va huli impotriva Duhului Sfant, adica va avea o interpretare de felul acesta care e deviata de la adevar, nu se va ierta nici in veacul de acum, nici in cel ce va sa fie. Cuvantul acesta: "nici in cel ce va sa fie" este de fapt datator de nadejde pentru noi, inseamna ca se vor ierta unele pacate si in veacul viitor. De aceea facem noi rugaciuni pentru morti in ssperanta ca Domnul Hristos iarta pacatele si ale celor morti pentru rugaciunile celor vii. Noi ne rugam pentru cei morti cum ne rugam si pentru cei vii.
Pacatele impotriva Duhului Sfant nu se iarta pentru ca omul nu le paraseste, in sensul acesta nu se iarta. Pacate impotriva Duhului Sfant se considera: prea mare nadejde in bunatatea lui Dumnezeu - cand zic oamenii: "lasa ca ma spovedesc si ma iarta Dumnezeu", "nu-i nimic a fac lucrul asta rau ca Dumnezeu e bun si ma iarta". Sau deznadejdea, cand ai facut multe pacate si zici ca pe tine Dumnezeu nu te iarta; sau iti spun cei din jur: "crezi ca pe tine Dumnezeu te mai iarta? Cate ai facut tu nu te mai iarta Dumnezeu! Cand ajungi la deznadejde, aceasta se socoteste cel mai mare pacat care duce si la sinucidere.

Daca cineva a uitat sa marturiseasca anumite pacate si totusi s-a impartasit, pacatele ascunse nu se pot ierta. Daca ai uitat nu trebuie sa te mai preocupe, dar la urmatoarea spovedanie spui ca randul trecut ai uitat sa spui cutare lucru. Nu trebuie sa facem din credinta noastra un prilej de impovarare. Credinta noastra este despovaratoare.
Duhovnicul are datoria de a-i deschide omului mintea sa inteleaga niste lucruri pe care din puterea lui omul nu le intelege. Cei mai multi oameni nu au un duhovnic in intelesul ca se spovedesc foarte rar si atunci in mare graba si atunci nu se stabileste legatura cu un duhovnic. De obicei oamenii la spovedit spun lucruri de suprafata, spun lucruri care le-ar spune oriunde si oricand, nu spun lucruri care ii preocupa, care au insemnat ceva in viata lor.
Duhovnicii trebuie sa le spuna credinciosilor, macar ca stiu lucrul acesta, ca tainuirea pacatelor la Spovedanie inseamna inmultirea pacatelor".

Arhim. Teofil Paraian

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu