Iubirea Lui Hristos.

Viata fara Hristos nu este viata. Daca nu vezi pe Hristos in toate lucrarile si gandurile tale, inseamna ca esti fara Hristos. Ai priceput?
Imi amintesc si un cantecel: "Cu Hristos pretutindeni, n-am teama de nimic!" L-ati auzit auzit vreodata? Il canta copiii, nu mi-l amintesc in intregime. Asa trebuie sa-L vedem pe Hristos. Ca pe prietenul, fratele nostru. El este tot ce e mai bun si mai frumos, e totul. Ne striga mereu: "Sunteti prietenii Mei, oameni buni, de ce nu pricepeti? Suntem frati! Eu nu va amenint cu iadul, nu va inspaimant, ci va iubesc! Vreau sa va bucurati impreuna cu Mine de viata!"
Asa este Hristos! Nu imbufnat, nici suparat, cum e omul chinuit de ganduri si presiuni ce l-au ranit de-a lungul vietii.
Hristos este viata noastra. Cum sa spun? Hristos e totul. Bucuria, viata, lumina cea adevarata care-l veseleste pe om si-l face sa zboare, sa-i priveasca pe toti, sa sufere pentru toti, sa-i doreasca pe toti, , impreuna cu el, aproape de Hristos.
Atunci cand gasim o comoara sau orice altceva, nu vrem sa dam de stire numanui. Crestinul, insa, cand il afla pe Hristos, cand il cunoaste si il simte inlauntrul sufletului sau, vrea sa strige si sa-l marturiseasca pretutindeni si tuturor. Iubiti-L pe Hristos si nu ravniti nimic decat dragostea Lui. Hristos este totul, e izvorul vietii, marginea doririlor. Toate cele frumoase sunt in Hristos.
Departe de Hristos, nu e decat mahnire, melancolie, furie, suparare, amintiri alea loviturilor vietii, ale presiunilor si greutatilor de tot felul. Doar de acestea avem parte fara Hristos. Orbecaim incoace si incolo si nu ne oprim nicaieri. Oriunde Il aflam pe El, fie si intr-o pestera, ne oprim si zabovim acolo si ne temem sa plecam, ca nu cumva sa-L perdem. Cititi si veti vedea cum ascetii care L-au cunoscut pe Hristos nu au mai vrut sa-si paraseasca pesterile, ci au dorit sa raamana acolo, unde L-au simtit aproape.
Hristos este totul. E izvorul vietii, al bucuriei. Totul.
La fel trebuie sa si vietuim. Cand spunem ca suntem crestini, intelegem ca suntem ai lui Hristos. Orice s-ar intampla. Chiar si in clipele de slabiciune, de indata ce-l avem pe Hristos, ne schimbam dispozitia si ne dorim sa fim cu El...
Cand il iubesti pe Hristos, atunci in ciuda sentimentului pacatoseniei si slabiciunii tale, dobandesti certitudinea ca ai biruit moartea, caci te gasesti in comuniune de iubire cu Hristos. Sa ne invredniceasca Domnul sa-I vedem fata Sa inca de pe pamant, oriunde ne-am indrepta.

Parintele Porfirie